Definiție și ce înseamnă cotarcă

1. [MDA2] cotarcă sf [At: (a. 1807) CARTE PENTRU ECONOMIE, ap. BV II, 494 / V: ~rgă / Pl: ~rci / E: srb mg kotarka] 1 Coșar2 (6). 2 Pod al casei sau al grajdului, în care se ține porumbul. 3 Coș3 (1) de nuiele Si: (reg) cotăriță.

2. [CADE] ❍ COTARCĂ (pl. -ărci) sf. 1 Trans. Bucov. = COȘARCĂ ¶ 2 Pătul, hambar de păstrat porumbul (ridicat pe furci, partea dedesubt servind de cocină porcilor) [srb. kotarka].

3. [Șăineanu, ed. VI] cotarcă f. Tr. coșarcă. [Cf. coteț].

4. [Scriban] cotárcă f., pl. e și ărcĭ (sîrb. kótârka, un fel de șură, după cum hambar în Munt. înseamnă și „un fel de ladă”). Nord. Coșarcă. Háțeg. Leasă (coșar) de popușoĭ.

5. [MDA2] cotargă sf vz cotarcă

6. [Onomastic] COTARCĂ subst., ard. „pătul” (Enc). 1. Cotarcea, Bogdan (17 B 1 383); Cotărcea (Sd 56). 2. Cotărciani s. disp. în fost jd. Ilfov (Sd IV 271). 3. Cf. prin metateză: Cotrăceni s. (14 B 336), dar nu e probată identificarea cu Cotrocenii. V. pentru temă: Cotorc și Cotroc.

7. [DAR] cotarcă, cotărci, s.f. (reg.) 1. coșar pentru porumb; coșarcă, hambar, pătul, porumbar. 2. coș de nuiele, colariță. 3. (înv.) holeră.

8. [DRAM 2021] cotárcă, cotărci, s.f. (reg.) 1. Coș: „Când este copt porumbul, se rup cucuruzii în pănuji și se pun în cotărci, cu care se duc la o grămadă sau direct în car” (Faiciuc, 2008: 256). 2. Hambar pentru depozitat știuleții de porumb; coștei, coșargă (în Chioar și Codru). 3. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de rătită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar, 1980: 17). ■ (onom.) Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb. kotarka „un fel de șură” (Scriban); din srb., magh. kotarka (MDA).

9. [DRAM 2015] cotarcă, cotărci, s.f. – (reg.) 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar, 1980: 17). ♦ (onom.) Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb. kotarka „un fel de șură” (Scriban); din srb., magh. kotarka (MDA).

10. [DRAM] cotarcă, cotărci, s.f. – 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar 1980: 17). Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb., magh. kotarka.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro