1. [MDA2] cotac1 sn [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. / Pl: ~ace / E: ns cf cotaie] (Reg) Cotcană.
2. [MDA2] cotac2 sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~uri / E: cot2 + -ac] (Mol) Pâlc de pădure.
3. [MDA2] cotac3 sn [At: PAMFILE J. II, ap. DA / Pl: ~ace / E: nct] (Nob) 1 Pizmă. 2 Ură.
4. [MDA2] coțac, ~ă [At: H XII 203 / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] 1 sm (Iht; reg) Pește nedefinit mai îndeaproape. 2 a (Reg) Uscățiv. 3 a (Reg) Răutăcios.
5. [DAR] cotac1, cotacuri, s.n. (reg.) lemnul de care se atârnă căldarea la vatră; cujbă, coțcană.
6. [DAR] cotac2 s.n. sg. (reg.) pismă, pricină, pică.
7. [DAR] cotac3 s.n. sg. (reg.) pâlc, pădure.
8. [DAR] coțac1, -ă, coțaci, -ce, adj. (reg.) uscățiv, slab.
9. [DAR] coțac2, coțaci, s.m. (reg.) specie de pește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL