1. [MDA2] costreș sm vz costrăș
2. [CADE] COSTREȘ 👉 COSTRĂȘ.
3. [Scriban] cóstreș, -iș, -ăș și -oș m. (sîrb. kostreš și ostreš, bg. kostur, kostereč, pol. kostur, kosztur, costruș; rus. kostéra, kostér, un fel de nisetru). Est. Ghiborț (care e un pește zbîrlit și vărgat). Biban.
4. [DEX '09] COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din sb. kostreš.
5. [MDA2] coastriș sm vz costrăș
6. [MDA2] costraș sm vz costrăș
7. [MDA2] costrăș sm [At: CANTEMIR, I. I.I, 14 / A: ~răș / V: coas~, ~raș, ~râș, ~reș~, ~riș, ~roș, ~ruj, ~ruș, ~rușă / Pl: ~i / E: bg кострежй, кострущъ srb kostres] 1 (Iht; reg) Biban (Perca fluviatiles). 2 (Îc) ~-boticos Peștele Aspro vulgaris. 3 (Îc) ~-spinos Peștele Gasterosteus aculeatus. 4 Ghiborț. 5 (Pex) Mânz cu coama, coada și moțul de pe frunte retezate întâia oară. 6 (Pex) Mânz care trece de un an Si: tretin. 7 (Pex) Mânz. 8 (Pex) Vițel tuns. 9 (Pex) Băiat tuns. 10 (Pex) Persoană tunsă neregulat. 11-12 (Pex; îf ~ruș, ~ă) Cal sau iapă cu dungi.
8. [MDA2] costrâș sm vz costrăș
9. [MDA2] costriș sm vz costrăș
10. [MDA2] costroș sm vz costrăș
11. [MDA2] costruj sm vz costrăș
12. [MDA2] costruș sm vz costrăș
13. [MDA2] costrușă sf vz costrăș
14. [CADE] ❍ COSTRĂȘ, COSTREȘ, COSTRIȘ, COSTRUȘ sm. Mold. 🐟 = BIBAN [srb. bg.].
15. [DEX '98] COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.
16. [DLRLC] COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Mold.) Biban. Cînd am cumpănit în palme cel mai mare costrăș ce-mi fusese dat a vedea pînă în acea zi memorabilă, am închis ochii fericit. SADOVEANU, N. F. 66.
17. [DLRM] COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Iht.; reg.) Biban. – Sb. kostreš.
18. [Șăineanu, ed. VI] costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].
19. [DOOM 3] costrăș (reg.) s. m., pl. costrăși
20. [DOOM 2] costrăș (pop.) s. m., pl. costrăși
21. [DMLR] costraș s. m., pl. costrași
22. [DER] costrăș (costrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.
23. [DAR] costrăș, costrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL