1. [Scriban] costréĭe f. Olt. Costreĭ, mohor.
2. [DRAM 2021] costréie, s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, sorg (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie, / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ■ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni. – Cf. bg. koštrjava (MDA).
3. [DRAM 2015] costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924, II: 212). ♦ (top.) La Costreie, arătură în Ungureni (Vișovan, 2008). – Cf. bg. koštrjava (MDA).
4. [DRAM] costreie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212). – Cf. bg. koštrjava.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL