1. [DEX '09] COSOI, (2) cosoaie, s. n. 1. Piele netăbăcită, transparentă din care se confecționează curelușe de cusut și de legat. 2. Obiect dintr-o astfel de piele. – Et. nec.
2. [MDA2] cosoi sn [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 89 / V: cors~, cus~ / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Cui care prinde scaunul de osia carului. 2 (Înv) Țintă mare, de alamă, cu care se împodobeau hamurile. 3 (Îrg; lpl) Curelușe de nuiele cu care se leagă cercurile de lemn pe buți. 4 (Reg) Curea lungă și subțire cu care se leagă briceagul la șerpar. 5 (Reg) Șiret de piele cu care se leagă ghetele. 6 (Reg) Curea subțire ca găitanul. 7 (Fig) Cal slab și bătrân, sortit tăierii. 8 (Reg) Piele netăbăcită, transparentă, din care se fac fire pentru cusut. 9 (Reg) Cusătură mare, urâtă.
3. [DEX '98] COSOI s. n. Piele netăbăcită, transparentă din care se confecționează curelușe de cusut și de legat. – Et. nec.
4. [MDA2] corsoi sn vz cosoi
5. [MDA2] coșoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~oaie / E: coș3 + -oi] 1-50 (Șdp) Coș3 (1-3,10-15, 17-19, 31-35, 37-43, 55) (mare). 51 (Reg) Cuptor de grădele sau de căhale.
6. [MDA2] cusoi sn vz cosoi
7. [DOOM 3] cosoi s. n., (obiecte) pl. cosoaie
8. [DOOM 2] cosoi s. n., (obiecte) pl. cosoaie
9. [DAR] cosoi, cosoaie, s.m. (reg.) 1. cuiul care prinde scaunul de osia carului sau căruței. 2. (la pl.) cureluțe de nuiele de salcie, cu care se leagă cercurile de lemn pe buți. 3. curea de gheată, șiret.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL