1. [DEX '09] COSITORIT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
2. [DEX '09] COSITORIT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.
3. [MDA2] cositorit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~st~, cust~ / Pl: ~iți, ~e / E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1 (1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).
4. [MDA2] cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).
5. [DLRLC] COSITORIT, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre vase și obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor, spoit cu cositor. Tablă cositorită.
6. [DLRM] COSITORIT, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor; spoit. – V. cositori.
7. [DEX '09] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
8. [MDA2] cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.
9. [MDA2] costori vt vz cositori
10. [MDA2] costorit3, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 171 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf custură] 1 Aranjat cu custura. 2 Îngrijit.
11. [MDA2] costorit2, ~ă a vz cositorit2
12. [MDA2] costorit1 sn vz cositorit1
13. [MDA2] custori v vz cositori
14. [CADE] COSITORI (-oresc) vb. tr. 🔧 A spoi cu cositor, a acoperi cu un strat de cositor.
15. [DEX '98] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
16. [DLRLC] COSITORI cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.
17. [DLRM] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor.
18. [Șăineanu, ed. VI] cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.
19. [Scriban] cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.
20. [Scriban] costorésc, V. cositoresc.
21. [DOOM 3] cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, 3 sg. cositorește, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să cositoresc, 3 să cositorească
22. [DOOM 2] cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL