Definiție și ce înseamnă cositor

1. [DEX '09] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

2. [DEX '09] COSITOR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

3. [MDA2] cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

4. [MDA2] cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

5. [CADE] COSITOR1 I. sm. 🚜 Cel ce cosește, cosaș: cîte-o prepeliță sfîrîia pe deasupra ierburilor, gonită de apropierea ~ilor (SAD.).

6. [CADE] COSITOR 2 sbst. 1 💎 Metal albicios, de coloarea argintului, mai tare decît plumbul, cu care se spoesc vasele de aramă ca să nu coclească; fiind foarte maleabil, se fac din el foițe subțiri cu care se învelește ciocolata și alte produse alimentare; se mai întrebuințează în compoziția bronzului, etc. ¶ 2 🌿 IARBA-DE-~ = BARBA-'URSULUI1 [ngr. κασσίτερος].

7. [DEX '98] COSITOR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

8. [DLRLC] COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

9. [DLRLC] COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

10. [DLRLC] COSITOR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

11. [DLRM] COSITOR1 s. n. Staniu. – Slav (v. sl. kositerŭ <gr.).

12. [DLRM] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș. – Din cosi + suf. -(i)tor.

13. [Șăineanu, ed. VI] cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

14. [Scriban] cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.

15. [MDA2] cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1

16. [MDA2] cosotor sns vz cositor1

17. [MDA2] costoară sf vz cositor2

18. [MDA2] costor sns vz cositor1

19. [MDA2] costoriu1 sms vz cositor1

20. [MDA2] coștioară sf vz cositor2

21. [MDA2] cusitor sn vz cositor1

22. [MDA2] cusitoriu sn vz cositor1

23. [MDA2] cusotor sn vz cositor1

24. [MDA2] custor sn vz cositor1

25. [MDA2] cusutor1 sn vz cositor

26. [MDA2] cusutoriu sn vz cositor1

27. [MDA2] cuțitor sm vz cositor3

28. [CADE] COSTOR ... = COSITOR ...

29. [CADE] ‡ CUSTORIU = COSITOR: să iei var de custoriu și var de plumb, să le freci amîndouă împreună (DRĂGH.).

30. [Scriban] costór n. V. cositor.

31. [DOOM 3] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

32. [DOOM 3] +cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare

33. [DOOM 3] cositor3 (staniu) s. n.; simb. Sn

34. [DOOM 2] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

35. [DOOM 2] cositor2 (staniu) s. n.; simb. Sn

36. [DER] cositor s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).

37. [Argou] a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

38. [DRAM 2021] cositór, cositoare, s.n. (reg.) Teren bun pentru cosit iarba; cosalău. – Din cosi + suf. -tor (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro