1. [DEX '09] COȘCOVITURĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.
2. [MDA2] coșcovitură sf [At: IORGA, ap. CADE / Pl: ~ri / E: coșcovi + -tură] 1-2 Coșcoveală (1-2).
3. [CADE] COȘCOVITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a se coșcovi; rezultatul acestei acțiuni; găunoșitură: aceleași coșcovituri uriașe ale scoarței de lut (IRG.).
4. [DLRLC] COȘCOVITURĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. Pe subt coșcoviturile de pe păreți atîtea legiuni de ploșniți autohtone trebuia să fi mișuit! HOGAȘ, M. N. 80.
5. [DLRM] COȘCOVITURĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Din coșcovi + suf. -(i)tură.
6. [Scriban] coșcovitúră f., pl. ĭ. Coșcoveală, loc coșcovit (ca tencuĭala desprinsă, dar care se maĭ ține pe părete).
7. [DOOM 3] coșcovitură (rar) s. f., g.-d. art. coșcoviturii; pl. coșcovituri
8. [DOOM 2] coșcovitură (rar) s. f., g.-d. art. coșcoviturii; pl. coșcovituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL