1. [DEX '09] COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.
2. [MDA2] coșcovi [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: ~cuvi / Pzi: ~vesc / E: coșcov] 1 vt A face să se cojească Si: a coji, a scoroji. 2 vt A înlătura stratul superior de pe ceva. 3-4 vtr (D. tencuiala de pe pereți) A (se) desprinde. 5 vr (D. furnirul de pe mobile) A se încreți și a plesni din cauza căldurii și umezelii Si: (pfm) a se burduși, a se coji, a se coși, a se crăpa, a se scoroji, (reg) a se scovârda.
3. [CADE] COȘCOVI (-ovesc) I. vb. refl. Mold. A se burduși, a se deslipi, a se umfla formînd găunoșituri pe dedesubt (vorb. de pojghița de var sau de tencuială de pe pereți, de coaja mobilelor, de scoarța copacilor, de foile unei plăcinte, de coaja de pe pîine, etc.): se coșcovise scoarța copacilor (GRIG.). II. vb. tr. A găunoși; a deslipi: sgaiba ... sapă tot piciorul, îi coșcovește pe supt unghii (DRĂGH.) [coșcov].
4. [DLRLC] COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobile etc.) A se coji, a se scoroji. Peretele se coșcovește.
5. [DLRM] COȘCOVI, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se coji, a se scoroji. – Din coșcov.
6. [Șăineanu, ed. VI] coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).
7. [DEX '09] COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.
8. [MDA2] coșcoavă sf vz coșcov
9. [MDA2] coșcov, ~ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: ~oavă sf, ~cuv, ~știov, cotrov / Pl: ~i, ~e / E: tc kos-kof] (Îvp) 1 a Cu coaja umflată. 2 a Cojit. 3 a Gol pe sub coajă. 4 a Scorburos. 5 a Cariat. 6 a Găunos. 7 a (D. ridiche) Amar. 8 sf Loc gol pe sub coajă. 9 sf Bășică sub piele. 10 sf Umflătură mică. 11 av (Îlav) Plin ~ă Plin cu vârf. 12 sf Movilă mică de pământ. 13 sf Depresiune cu diametrul mai mic de 2 m. 14 sf Groapă mică, uscată, în urma scoaterii nisipului sau pietrișului Si: (reg) bahnă, chișai, crov, cute, răgălie. 15 sf Mic șes mănos, mai jos față de terenurile vecine. 16 sf Groapă unde adună copiii fructe. 17 sf Adăpost pe care și-l fac câinii în paie sau fân. 18 sf Groapă sub malul râului, unde se ascund peștii și racii Si: (reg) coif, copcă, răgălie. 19 sf Nămol vegetal amestecat cu resturi de stuf putrezit. 20 sf Mică insulă plutitoare formată din coșcovă (19) Si: (reg) cocioc, coșcană.
10. [MDA2] coșcuv, ~ă a, sf vz coșcov
11. [MDA2] coșcuvi vr vz coșcovi
12. [MDA2] coștiov, ~ă a, sf vz coșcov
13. [MDA2] cotrov2, ~ă a, sf vz coșcov
14. [CADE] COȘCOV I. adj. Mold. COȘCOVIT: te înfunzi într’un beciu ... cu păreții ~i, buboși (IRG.). II. COȘCOVĂ (pl. -ve) sf. Mold. Găunoșitură: cîte un guzgan de apă trecea înnot, clipotind, de la o ~ la alta (SAD.) [comp. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros”].
15. [CADE] COȘCOVIT adj. p. COȘCOVI Găunoșit pe dedesupt, deslipit și ridicat sub formă de umflătură: trebue dată la pămînt toată tencuiala ~ă (VLAH.).
16. [DLRLC] COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj. (Despre pereți) Coșcovit. Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571. Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.
17. [DLRM] COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj. (Despre pereți) Coșcovit. – Comp. rus kočkovatyj « cu ridicături, deluros, bolovănos ».
18. [Șăineanu, ed. VI] coșcov a. Mold. găunos și umflat: pe coșcovii pereți EM. [Origină necunoscută].
19. [Scriban] cóșcov, -ă adj. (d. rut. košikovátiĭ, ca coșu, adică „scobit, găunos”, orĭ d. rus. kočkováty, acoperit de moșoroaĭe). Găunos, cu coaja desprinsă: părete coșcov. S. f. Lucru coșcovit: un pept coșcovă de boală. Dun. Insuliță plutitoare de rădăcinĭ de stuf putrezit și de alte plante. V. boștĭură și plaur.
20. [Scriban] coșcovésc v. tr. (d. coșcov). Fac să se dezlipească și să se unfle tencuĭala, coaja unuĭ copac, plăcile de nuc de pe mobile ș. a., fac să devie găunos: boala ĭ-a coșcovit peptu. V. refl. Părețiĭ s’aŭ coșcovit. V. coptorăsc.
21. [DOOM 3] coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, 3 pl. se coșcovesc, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească; ger. coșcovindu-se
22. [DOOM 2] !coșcovi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovește, imperf. 3 sg. se coșcovea; conj. prez. 3 să se coșcovească
23. [DOOM 3] coșcov (reg.) adj. m., pl. coșcovi; f. coșcovă, pl. coșcove
24. [DOOM 2] coșcov (rar) adj. m., pl. coșcovi; f. coșcovă, pl. coșcove
25. [DER] coșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL