1. [DEX '09] COȘCOVEALĂ, coșcoveli, s. f. Parte cojită (dintr-un perete); coșcovitură. – Coșcovi + suf. -eală.
2. [MDA2] coșcoveală sf [At: PAMFILE, C. / Pl: ~eli / E: coșcovi + -eală] 1 Porțiune de perete cojită Si: coșcovitură (1), coșitură (3). 2 Bucată de tencuială desprinsă de pe perete Si: coșcovitură (2), coșitură (4).
3. [CADE] COȘCOVEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a se coșcovi, rezultatul acestei acțiuni: năruise coșcoveala de pe doi pereți cu bătaia pumnilor (GRL.).
4. [DLRLC] COȘCOVEALĂ, coșcoveli, s. f. Parte cojită (dintr-un perete); coșcovitură. Cădea coșcoveala de pe pereți.
5. [DLRM] COȘCOVEALĂ, coșcoveli, s. f. Parte cojită (dintr-un perete). – Din coșcovi + suf. -eală.
6. [Scriban] coșcoveálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se coșcovi. Coșcovitură.
7. [DOOM 3] coșcoveală s. f., g.-d. art. coșcovelii; pl. coșcoveli
8. [DOOM 2] coșcoveală s. f., g.-d. art. coșcovelii; pl. coșcoveli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL