1. [DEX '09] COȘCOGEA adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare; coșcogeamite. – Din tc. koskoca. Cf. bg. koskodža.
2. [DEX '09] COȘCOGEAMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogeme adj. invar.] – Din bg. koskodžamiti.
3. [DEX '09] COȘCOGEME adj. invar. v. coșcogeamite.
4. [MDA2] cogea ain vz coșcogea
5. [MDA2] cogeametea ain vz coșcogea
6. [MDA2] cogeamite ain vz coșcogea
7. [MDA2] cogemite ain vz coșcogea
8. [MDA2] cojcogea ain vz coșcogea
9. [MDA2] coșcoge ain vz coșcogea
10. [MDA2] coșcogea ain [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~ge, gogea, gojgo~, goșgo~ / E: tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârșit.
11. [MDA2] coșcogeamete ain vz coșcogeamite
12. [MDA2] coșcogeamite ain [At: GANE, ap. ȘIO / V: cogeametea, cog~, cogem~, ~mete, ~eme, ~emete, ~em~, ~emiti, gog~, gojgogem~ / E: tc coscodamiti] 1-6 Coșcogea (1-6).
13. [MDA2] coșcogeme ain vz coșcogeamite
14. [MDA2] coșcogemete ain vz coșcogeamite
15. [MDA2] coșcogemite ain vz coșcogeamite
16. [MDA2] coșcogemiti ain vz coșcogeamite
17. [CADE] COGE('A)MITE, COȘCOGE('A)MITE, COȘCOGE('A), GOGE('A)MITE adj. invar. F Colosal, foarte mare, mare în toată puterea cuvîntului: masa era joasă și pe dînsa fumega o cogemite mămăligă (GN.); să se lupte coșcogeamite namilă de om cu oamenii de boiul nostru (ISP.); geamite bîrsană de căciulă fumurie (BR.-VN.) [srb. blg. koǧamiti; blg. kokošǧa(miti) < tc. koškoǧá „foarte mare”].
18. [CADE] COȘCOGEA(MITE) 👉 COGE('A)MITE.
19. [CADE] GOJGOGEA = COȘCOGEA.
20. [CADE] GOȘGOGEA(MITE) = COSCOGEA: a început... să-mi istorisească cum, din sadea Isaia, s’a pomenit deodată goșgogea Isailof (I.-GH.).
21. [DEX '96] COȘCOGEME adj. invar. V. coșcogeamite.
22. [DLRLC] COȘCOGEA adj. invar. (Familiar, despre persoane și lucruri, uneori cu nuanță ironică) (Foarte) mare. Coșcogea oaie prefăcută în căciulă de vremuri grele. HOGAȘ, M. N. 94. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan! VLAHUȚĂ, N. 128.
23. [DLRLC] COȘCOGEAMITE adj. invar. Coșcogea. Uite, mai ieri era un ghem, ș-acuma-i coșcogeamite bărbat cu mustăți. SADOVEANU, O. IV 18. – Variantă: coșcogeme (CREANGĂ, A. 51) adj. invar.
24. [DLRM] COȘCOGEA adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare. – Tc. koskoca (bg. koškoğa).
25. [DLRM] COȘCOGEAMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogéme adj. invar.] – Bg. koškoğa-mi-ti.
26. [Șăineanu, ed. VI] coșcogea (gojgogea) adv. foarte mare (vorbind de ființe sau de lucruri): coșcogea om! coșcogea urechii! ISP. [Turc. KOSKODJÁ, enorm, colosal].
27. [Șăineanu, ed. VI] coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea: din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].
28. [Șăineanu, ed. VI] gojgogeà adv. V. coșcogeà.
29. [Scriban] cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).
30. [Scriban] coșcogeá(mite), V. cogea.
31. [DOOM 3] coșcogea (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)
32. [DOOM 3] coșcogeamite (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)
33. [DOOM 2] coșcogea/coșcogeamite (fam.) adj. invar.
34. [MDO] coșcogea
35. [MDO] coșcogeamite
36. [DER] coșcogea adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL