1. [DEX '09] CORUPĂTOR, -OARE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.
2. [MDA2] corupător, ~oare [At: IORGA, L. I, 8 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~i, ~oare / E: corupe + -(ă)tor] 1-4 smf, a (Persoană) care corupe (6-7).
3. [DLRLC] CORUPĂTOR, -OARE, corupători, -oare, adj. Care corupe, care abate de la moralitate, de la datorie etc. ◊ (Substantivat) Corupător de minore. ▭ În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au vrut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETRESCU, O. 196.
4. [DLRM] CORUPĂTOR, -OARE, corupători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care corupe. – Din corup (prez. ind. al lui corupe) + suf. -ător (după lat. corruptor).
5. [DN] CORUPĂTOR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur].
6. [MDN '00] CORUPĂTOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur)
7. [MDA2] conrumpător, ~oare smf, a vz corupător
8. [MDA2] conrupător, ~oare smf, a vz corupător
9. [MDA2] corumpător, ~oare a vz corupător
10. [DOOM 3] corupător adj. m., s. m., pl. corupători; adj. f., s. f. sg. și pl. corupătoare
11. [DOOM 2] corupător adj. m., s. m., pl. corupători; adj. f., s. f. sg. și pl. corupătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL