1. [MDA2] corovatic sm [At: PANȚU, PL. / V: ~rabațică, ~obatecă, ~oba~, ~obatică, ~obațică (A și: ~ațică), ~obățică, ~tec, ~că, ~ațică / Pl: ~i / E: rs короватикь] (Reg) 1 (Bot) Lumânare. 2 (Bot) Lumânărică. 3 (Bot; șîc corobatică-albastră) Vinețele (Centaurea axillaris). 4 (Orn) Dumbrăveancă (Caracias garrulus). 5 (Orn) Țigănuș (Plegodus falcinellus).
2. [CADE] COROVATIC sm. 🌿 1 = LUMÎNARE 2 ¶ 2 LUMÎNĂRICĂ 2 [comp. rus. korovatikŭ „angelică” și „un fel de ciupercă”, korovnikŭ „corovatic”, rut. korovjak „lumînărică” < korova „vacă”; această plantă e numită la noi și „coada-vacii”].
3. [Șăineanu, ed. VI] corovàtic m. Mold. Bot. lumânărică. [Cf. corobàtică].
4. [MDA2] corobatecă sf vz corovatic
5. [MDA2] corobatic sm vz corovatic
6. [MDA2] corobatică sf vz corovatic
7. [MDA2] corobațică sf vz corovatic
8. [MDA2] corobătec sm vz corovatic
9. [MDA2] corobățică sf vz corovatic
10. [MDA2] corovatec sm vz corovatic
11. [MDA2] corovatică sf vz corovatic
12. [MDA2] corovațică sf vz corovatic
13. [Șăineanu, ed. VI] corobàtică f. V. corabațică.
14. [Scriban] corobátică, V. corovatică.
15. [Scriban] corovátică și -bátică f., pl. ĭ (rus. korovaĭka, o pasăre [fr. courlis vert], d. koróva, vacă). Mold. O pasăre maĭ mică de cît gaița (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corácias gárrula), numită și dumbrăveancă (Mold. nord) și dumbrăvĭoară (Btș.) și cĭoară pucĭoasă. Lumînărică, coada vaciĭ (rus. rut. koroveák), o plantă scrofulariacee (V. lumînărică). Albastriță. – Și corovátic, m.
16. [Scriban] lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2.
17. [DER] corovatic (corovatici), s. m. – 1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață.
18. [DAR] corovatic, corovatici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL