1. [DEX '09] CORNAT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. – Corn1 + suf. -at.
2. [MDA2] cornat, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: corn1 + -at] (Rar; d. vite) Cu coarne mari Si: cornut, încornorat, încornățel.
3. [CADE] CORNAT adj. Cornat, cu coarne.
4. [DLRLC] CORNAT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. Cămila de-amăruntul își spune știrba toată. -Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvînt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. NEGRUZZI, S. II 296.
5. [DLRM] CORNAT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. – Din corn2+ suf. -at.
6. [Scriban] cornát, -ă adj. (d. corn). Vechĭ (Cant.). Cornorat orĭ cornut.
7. [DOOM 3] cornat (rar) adj. m., pl. cornați; adj. f. cornată, pl. cornate
8. [DOOM 2] cornat (rar) adj. m., pl. cornați; f. cornată, pl. cornate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL