1. [DEX '09] CORNĂRIT s. n. (Înv.) Dare pe vitele cornute. – Corn1 + suf. -ărit.
2. [MDA2] cornărit sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87/22 / Pl: ~uri / E: corn1 + -ărit] (Înv) 1 Impozit pe vitele comute. 2 Arat cu plugul.
3. [CADE] ‡ CORNĂRIT sbst. 🔎 Dare pe vitele cornute, stîrnită de principele Antioh Cantemir: lua, deosebi de vamă, de bou cîte un leu: i se pusese acei dări nume ~ul (N.-COST.) [corn].
4. [DEX '98] CORNĂRIT s. n. Dare pe vitele cornute. – Corn1 + suf. -ărit sau cornar + suf. -it.
5. [DLRM] CORNĂRIT s. n. (Înv.) Dare pe vitele cornute – V. cornări.
6. [Șăineanu, ed. VI] cornărit n. od. dare pe vitele cornute.
7. [Scriban] cornărít n., pl. urĭ. Sec. 18. Un bir pe vitele cornute introdus de Antioh Cantemir, domnu Moldoveĭ (1705-1708).
8. [DEX '09] CORNĂRI2, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv).
9. [DEX '09] CORNĂRI1, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A conduce plugul ținându-l de coarne. – Corn1 + suf. -ări.
10. [MDA2] cornări [At: CONACHI, P. 79 / Pzi: ~resc / E: corn1] 1 vt A împunge pe cineva cu coarnele1 (1). 2 vrr (D. vite) A se bate cu coarnele. 3 vt (D. femei) A-și înșela bărbatul. 4 vt (Înv) A încasa impozitul pe vitele cornute. 5 vi (Reg) A ara cu plugul. 6 vr (Reg; d. vite) A-și rupe un corn sau pe amândouă. 7 vt (Reg) A încheia căpriorii. 8 vt (Reg; pex) A face ceva care are colțuri.
11. [CADE] CORNĂRI (-ăresc) I. vb. intr. 🚜 A conduce plugul ținîndu-l de coarne: Pîn’ ce-i găsi plug de cuci, Rîndunica cornărind, Pițigoiul boi mîind (ȘEZ.). II. vb. intr. ‡ 🔎 A strînge cornăritul, a impune darea numită cornărit. III. vb. refl. Trans. A-și rupe un corn (vorb. de bou).
12. [DLRM] CORNĂRI, cornăresc, vb. IV. Intranz. 1. (Reg.) A conduce plugul ținîndu-l de coarne. 2. (Înv.) A strînge cornăritul; a impune cornăritul. – Din corn2.
13. [Scriban] cornărésc v. tr. Supun cornărituluĭ. V. intr. Țin plugu de coarne.
14. [DOOM 3] cornărit s. n.
15. [DOOM 2] cornărit s. n.
16. [DOOM 3] cornări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, 3 sg. cornărește, imperf. 1 cornăream; conj. prez. 1 sg. să cornăresc, 3 să cornărească
17. [DOOM 2] cornări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, imperf. 3 sg. cornărea; conj. prez. 3 să cornărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL