1. [DEX '09] CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) corman s. n.] – Din magh. kormány.
2. [MDA2] cormană2 sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: ns cf cormalău, curmei] (Reg) Larvă de cărăbuș.
3. [MDA2] cormană1 sf [At: DAMÉ, T. 37/ V: ~mănă, ~mână, ~man sn, ~mun sn, ~monă, ~mună, ~mură, ~moră, ~mulă, scormulă / Pl: ~ne și ~mene / E: mg kormány] (Reg) 1 Răsturnătoare. 2 Scândură cu care se abate apa la moară. 3 Marginea nesecerată a holdei. 4 Catarg. 5 Ascuțișul securii. 6 Conducător.
4. [DLRLC] CORMANĂ, cormane, s. f. Partea plugului care desparte și răstoarnă brazdele; răsturnătoare. Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10. Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: (regional) corman (PAMFILE, A. R. 36) s. n.
5. [DLRM] CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului care desparte și răstoară brazdele. [Var.: (reg.) corman s. n.] – Magh. kormány.
6. [Șăineanu, ed. VI] cormană f. partea plugului care primește brazda tăiată, o întoarce, frânge și răstoarnă, [Bulg. KORMANA, cârmă].
7. [Scriban] cormánă f., pl. ane și ene și ănĭ (ung. kormány, cîrmă; sîrb. korman, rus. kormilo, cîrmă, kormá, pupă, d. vsl. krŭma, krŭmilo, cîrmă). Munt. Mold. sud. Cúcură, partea din dreapta (lată și curbă) care, unită cu bîrsa, formează unghĭu brăzdaruluĭ la plug și răstoarnă pămîntu: rămase brazda în urma cormeneĭ (ChN. I, 17). – Și córmănă (Mold. sud), pl. ene; córmună (Cov.), pl. e și ĭ, córmură (Rn.), pl. ĭ; cormán (Munt. Mold. sud), n., pl. e, și córman (Trans.), pl. e. V. plaz și raz.
8. [DEX '09] CORMAN s. n. v. cormană.
9. [MDA2] corman sn vz cormană
10. [MDA2] corman sn vz cormană1
11. [MDA2] cormănă sf vz cormană1
12. [MDA2] cormână sf vz cormană1
13. [MDA2] cormoară sf vz cormonă
14. [MDA2] cormonă sf vz cormană1
15. [MDA2] cormoră sf vz cormană1
16. [MDA2] cormulă sf vz cormană1
17. [MDA2] cormun sn vz cormană1
18. [MDA2] cormună sf vz cormană1
19. [MDA2] cormură sf vz cormană1
20. [MDA2] curman sn vz corman
21. [CADE] CORMAN(Ă) (pl. -ane) sn. și sf., CORMĂN (pl. -ne) sn., CORMĂNĂ (pl. -ne) sf. 🚜 Acea parte a plugului, în formă de aripă puțin încovoiată, prinsă de plaz sau de talpa plugului și de bîrsă, care răstoarnă și mărunțește pămîntul tăiat de brăzdar (👉 🖼 PLUG) [ung. kormány].
22. [DLRLC] CORMAN s. n. v. curmană.
23. [DOOM 3] cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane
24. [DOOM 2] cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane
25. [DER] cormană (cormane), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. corman, cormán, cormănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.
26. [DAR] cormană1, cormane, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg.
27. [DAR] cormană2, cormane, s.f. (reg.) larvă de cărăbuș, vierme.
28. [DRAM 2015] corman, cormane, (cormană), s.n. – (reg.) 1. Cârmă. 2. Volan. 3. Ghidon de bicicletă. 4. Parte componentă a plugului, care răstoarnă brazda. – Din magh. kormány „cârmă”, scr. korman, sl. krǔma, krǔmilo „cârmă” (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL