1. [CADE] CORITĂ (pl. -te) sf. 1 Dejă, curătoare, vasul în care curge vinul din teasc ¶ 2 Băn. Troacă [vsl. koryto, srb. bg. korito].
2. [Șăineanu, ed. VI] corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].
3. [Scriban] corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.
4. [MDA2] cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.
5. [DER] corită (corite), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.
6. [DETS] CORI- „separat, despărțit”. ◊ gr. khoris „în mod separat” > fr. chori-, engl. id. > rom. cori-. □ ~fil (v. -fil2), adj., care are frunzele libere, neconcrescute; ~petal (v. -petal), adj., care are petalele separate, neconcrescute.
7. [DAR] corită, corite, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL