1. [DEX '09] CORINTEU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
2. [MDA2] corinteu sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: mg kurjánto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.
3. [DEX '98] CORINTEU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
4. [DLRM] CORINTEU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Magh. kurjantó.
5. [DOOM 3] corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
6. [DOOM 2] corinteu (reg.) s. m., art. corinteul; pl. corintei, art. corinteii
7. [DER] corinteu (corintei), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL