1. [MDA2] coricov, ~ă sf, a [At: PANȚU, PL.2 / V: ~oavă sf / Pl: ~i, ~oave / E: ns cf corcos] 1-2 (Măr) sălbatic.
2. [MDA2] coricoavă sf vz coricov
3. [DER] coricov (-va), adj. – (Măr) pădureț. Origine incertă. Din sl. gorŭkŭ „amar” (DAR) sau din sb. gorak „amar” (Scriban); însă fonetismul nu este clar. Mai curînd, în legătură cu rădăcina expresivă corc-.
4. [DAR] coricov, -ă, coricovi, -e, adj. (reg.; despre meri și mere) pădureț, sălbatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL