1. [DEX '09] CORFIȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță.
2. [MDA2] corfiță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: corfă2 + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Corfa2 (1) (mică) Si: corfuță (1-2).
3. [CADE] CORFIȚĂ sf. Trans. dim. CORFĂ Coșuleț: culese o ~ de struguri de o duse boierului (RET.).
4. [DLRLC] CORFIȚĂ, corfițe, s. f. (Transilv.) Diminutiv al lui corfă (1). Doamne, cum aș mai mînca vreo doi struguri buni, proaspeți, cînd s-ar afla un voinic să-mi aducă o corfiță! RETEGANUL, P. I 19.
5. [DLRM] CORFIȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1).
6. [Scriban] corfíță f., pl. e. Trans. Corfă mică.
7. [DOOM 3] corfiță (reg.) s. f., g.-d. art. corfiței; pl. corfițe
8. [DOOM 2] corfiță (reg.) s. f., g.-d. art. corfiței; pl. corfițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL