1. [DN] CORDILIERĂ s.f. (Geogr.) Lanț de munți cu lungimea foarte mare. [Pron. -lie-. / < fr. cordillère, cf. sp. cordillera].
2. [MDN '00] CORDILIERĂ s. f. lanț de munți cu lungimea foarte mare, din mai multe șiruri paralele. (< fr. cordillère, sp. cordillera)
3. [DE] CORDILÍERĂ (< sp.) s. f. 1. (GEOGR.) Complex de lanțuri muntoase desfășurate pe lungimi foarte mari și compus din mai multe șiruri paralele. 2. (GEOL.) Creasta longitudinală din interiorul unui geosinclinal, în etapa de inversiune a mișcărilor tectonice.
4. [DE] ANZI sau CORDILIERA ANDINĂ, sistem muntos de-a lungul costelor nordice și vestice ale Americii de Sud pe c. 9.000 km (cel mai lung de pe glob). Culmi paralele cu țărmul, formate în trei faze orogenice, care închid între ele podișuri vulcanice înalte (3.500-4.500 m, numite „puna”. Numeroase fracturi au generat horsturi și grabene și au favorizat vulcanismul. Relief tipic alpin; glaciație actuală și urme ale glaciației cuaternare. De la N la S se individualizează trei sectoare: A. Nordici (cuprinși între G. Darién și 4° lat. S), care au lățimea cea mai mică (150 km); alt. max. 6.272 m (vulcanul Chimborazo); A. Centrali (cuprinși între 4° și 28° lat. S), ale căror cordilieri închid între ele Pod. Peruvian (Altiplano de Perú) și Pod. Bolivian (Altiplano Boliviano), cu alt. de peste 6.000 m; lățimea acestora este maximă în Bolivia (650 km); A. Sudici (cuprinși între 28° lat. S și C. Horn), cu lățimea medie de 175-200 km. Alt. max.: 6.959 m (vf. Aconcagua).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL