1. [DEX '09] CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci2. – V. corci2.
2. [MDA2] corcire sf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ / Pl: ~ri / E: corci] 1 Încrucișare a două soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit1 (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit1 (2).
3. [DEX '98] CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci – V. corci2.
4. [DLRLC] CORCIRE s. f. Acțiunea de a (se) corci; încrucișare a unor specii, rase sau soiuri diferite de animale sau plante.
5. [DLRM] CORCIRE s.f. Faptul de a se corci.
6. [DEX '09] CORCI2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși). – Din corci1.
7. [MDA2] corci2 vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~cesc / E: corci1] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.
8. [MDA2] curci v vz corci
9. [MDA2] curcire sf vz corcire
10. [CADE] CORCI (-cesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) încrucișa două rase diferite, a (se) împerechia spre reproducere două animale de soiu deosebit (ca d. e. un măgar cu o iapă, un cal de rasă cu o iapă de altă rasă, etc.) ¶ 2 Ⓕ A (se) strica, a (se) altera, a (se) poci, printr’un amestec nepotrivit: se însoară numai cu fete din neamul lui, ca ... să nu-și corcească obiceiurile (RET.) [corciu].
11. [CADE] CORCIT adj. 1 p. CORCI ¶ 2 De viță amestecată, născut din împreunarea a două soiuri deosebite.
12. [CADE] CURCI ... CORCI ...
13. [DEX '98] CORCI2, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci1.
14. [DLRLC] CORCI2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre două plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca.
15. [DLRM] CORCI2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci1.
16. [Șăineanu, ed. VI] corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].
17. [Scriban] corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).
18. [Scriban] curcésc, -citúră, V. corc-.
19. [DOOM 3] corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri
20. [DOOM 2] corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri
21. [DOOM 3] corci1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, 3 sg. corcește, imperf. 1 corceam; conj. prez. 1 sg. să corcesc, 3 să corcească
22. [DOOM 2] corci2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, imperf. 3 sg. corcea; conj. prez. 3 să corcească
23. [DRAM 2021] corcí³, corcesc, v.r. (reg.) (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu, 1990: 287). (Maram., Bucov.). – Din corci¹ (DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] corci3, corcesc, vb. refl. – (reg.) (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu, 1990: 287). (Maram., Bucov.). – Din corci1 (DEX, MDA).
25. [DRAM] corci2, corcesc, vb. refl. – (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu 1990: 287). Atestat doar în Maramureș și Bucovina. – Din corci „corcitură” (< magh. korcs).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL