1. [DEX '09] CORCHEZI, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. – Cf. magh. kurkázni.
2. [MDA2] corchezi vt [At: CREANGĂ, GL. / V: ~chizi, ~chisi / Pzi: ~zesc / E: ns cf mg kurkázni] (Reg) 1 vt A începe un lucru fără a-l termina. 2 vi A nu mai avea încotro. 3 vt A poci limba.
3. [MDA2] corchili v vz corchizi
4. [MDA2] corchizi v vz corchezi
5. [CADE] ❍ CORCHEZI (-ezesc) vb. tr. Mold. A poci, a schimonosi: au corchezit graiul strămoșesc de nu-i mai înțelege nimene (CRG.).
6. [DLRLC] CORCHEZI, corchezesc,. vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la limbă sau la grai) A schimonosi, a poci, a împestrița. Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153.
7. [DLRM] CORCHEZI, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împeștrița limba, graiul. – Comp. magh. kurkázni.
8. [Șăineanu, ed. VI] corchezi v. Mold. a corci: au corchezit graiul strămoșesc CR.
9. [Scriban] corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).
10. [DOOM 3] corchezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezesc, 3 sg. corchezește, imperf. 1 corchezeam; conj. prez. 1 sg. să corchezesc, 3 să corchezească
11. [DOOM 2] corchezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezesc, imperf. 3 sg. corchezea; conj. prez. 3 să corchezească
12. [DAR] corchezi, corchezesc, vb. IV (reg.) 1. a împestrița limba, a poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropși. 2. a începe o treabă și a o ține mereu încurcată. 3. a nu mai avea încotro, a se feri, a da din colț în colț. 4. a încălzi puțin un lichid; a dezmorți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL