1. [DN] CORALĂ s.f. Ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale. [< fr. chorale].
2. [DEX '09] CORAL2, -Ă, corali, -e, adj., s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Formație corală; cor (1). 2. S. n. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor1 de credincioșii cultului protestant. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic. – Din fr. choral.
3. [MDA2] coral2, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr choral] 1 a Referitor la cor1 (1). 2 a Specific corului2 (1). 3 a Care provine de la cor2 (1). 4 a Care aparține corului1 (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (Îs) Templu ~ Sinagogă în care cântă un cor1 (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 sf Cor1 (1). 9 sn (În biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.
4. [CADE] * CORAL1 I. adj. Unde cîntă coruri: societate ~ă; templu ~. II. (pl. -aluri) sn. 🎼 Cîntec religios la protestanți: ~ul lui Luther [fr.].
5. [DEX '98] CORAL2, -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.
6. [DLRLC] CORAL3, -Ă, corali, -e, adj. De cor, pentru cor. Ansamblu coral.
7. [DN] CORAL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordîndu-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].
8. [MDN '00] CORAL2, -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)
9. [Șăineanu, ed. VI] coral a. care cântă în cor, care formează un cor: templu coral. ║ n. cântec religios la Protestanți: un coral de Luther.
10. [Scriban] *corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.
11. [DOOM 3] corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale
12. [DOOM 2] corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale
13. [DOOM 3] coral3 (de/pentru cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale
14. [DOOM 2] coral1 (de cor) adj. m., pl. corali; f. corală, pl. corale
15. [DMLR] coral, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale
16. [DTM] corală, formație vocală (feminină, masculină sau mixtă), cu număr variabil de membri. În forme instituționalizate, c. este, în unele țări, o formație de mari proporții. Execuția c. poate fi exclusiv a cappella* sau cu acomp. instr. V. cor (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL