1. [DEX '09] CORĂBIOARĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.
2. [MDA2] corăbioară sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 76 / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: corabie + -ioară] 1-2 (Șhp) Corabie (1) (mică) Si: corăbea (1-3), corăbiuță (1-2). 3 (Mpl) Corăbea (3).
3. [CADE] CORĂBIOARĂ (pl. -re) sf. 1 ⛵ dim. CORABIE ¶ 2 🍽 = CORĂBIA I.
4. [DLRLC] CORĂBIOARĂ1, corăbioare, s. f. Diminutiv al lui corabie. Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. ◊ (Poetic) Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. – Pronunțat: -bi-oa-.
5. [DLRLC] CORĂBIOARĂ2, corăbioare, s. f. Prăjitură de aluat fraged. Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. – Pronunțat: -bi-oa-.
6. [DLRM] CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. 1. Diminutiv al lui corăbie. 2. Prăjitură din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-]
7. [Șăineanu, ed. VI] corăbioară f. 1. corabie mică; 2. pl. zaharicale numite corabiele.
8. [Scriban] corăbioáră și -úță f., pl. e. Corabie mică.
9. [DOOM 3] corăbioară (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare
10. [DOOM 2] corăbioară (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare
11. [DGE] CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. (În gastronomie) Piesă de patiserie din aluat fraged sau foitaj, în formă de corăbioară, utilizată ca suport pentru diferite umpluturi sărate (antreuri) sau dulci (desert); sin. barchetă.
12. [Argou] corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL