1. [DEX '09] COPTORÂT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.
2. [MDA2] coptorât2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 88 / Pl: ~ați, ~e / E: coptorî] (Reg) 1 Găunos. 2 Ros. 3-4 (Fig) Mâncat de boală sau de vicii Si: coptoroșit2 (3-4).
3. [MDA2] coptorât1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coptorî] 1 (Reg) Săpare. 2 Roadere.
4. [DEX '09] COPTORÎ, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).
5. [MDA2] coptorî vri [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: coptă] 1-2 A (se) săpa. 3-4 A (se) roade.
6. [DEX '98] COPTORÎ, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).
7. [DLRLC] COPTORÎT, -Ă, coptorîți, -te, adj. (Regional) Găunos, ros, mîncat de boală sau de vicii. În coșul pieptului coptorît își auzea răsuflarea cum îi hîrîie, regulat și prelung, ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127.
8. [DLRM] COPTORî, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade. – Din coptă (= copcă3).
9. [DLRM] COPTORÎT, -Ă, $coptorîți, -te%, adj. (Reg.) Găunos, ros; mîncat de boală sau de vicii. – V. coptorî.
10. [Scriban] coptorăsc (mă), a -î v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.
11. [DOOM 3] coptorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, 3 sg. coptorăște, imperf. 1 coptoram; conj. prez. 1 sg. să coptorăsc, 3 să coptorască
12. [DOOM 2] coptorî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptora, perf. s. 3 sg. coptorî, 3 pl. coptorâră; conj. prez. 3 să coptorască; ger. coptorând; part. coptorât
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL