1. [DEX '09] COPORÂIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. – Din magh. kaparó.
2. [MDA2] coporâie sf [At: BARCIANU / V: ~rie, ~pă~ / Pl: ~râi / E: mg kaparo] (Reg) 1 Coadă a coasei Si: coponiș, coponoaică. 2 (Îe) A o pune de ~ A ticlui bine o minciună. 3 (Ast; pop) Trei stele din constelația Cefeu.
3. [DEX '98] COPORÂIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó.
4. [MDA2] copărâie sf vz coporâie
5. [MDA2] coporie sf vz coporâie
6. [CADE] COPORÎIE sf. 🚜 Coada de lemn a coasei (👉 COASĂ) [ung. kaparo].
7. [DLRLC] COPORÎIE, coporîi, s. f. (Regional) Coada coasei. Înfigea coporîia-n pămînt și, ținînd cu stîngă de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158. Moșneagul înfipse coporîia în pămînt, scoase cutea din tioc și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71.
8. [DLRM] COPORÎIE, coporîi, s. f. (Reg.) Coadă coasei. – Magh. kaparo$.
9. [Șăineanu, ed. VI] coporie f. lemn de coasă: și coporia râde c’a scăpat de ger. [Alterare din toporie, derivat din topor].
10. [Scriban] coporîĭe, V. toporîĭe.
11. [Scriban] toporîĭe și coporîĭe (sud) și toporîște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.
12. [DOOM 3] coporâie (reg.) s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi
13. [DOOM 2] coporâie (reg.) s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi
14. [DER] coporîie (coporîi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă).
15. [DAR] coporâie, coporâi, s.f. (reg.) 1. coada coasei; toporâie, toporâște, cădărâște. 2. constelația Cefeu; coasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL