1. [DEX '09] COPOIESC, -IASCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. – Copoi + suf. -esc.
2. [MDA2] copoiesc, ~ească a [At: DEX2 / Pl: ~ești / E: copoi + -esc] 1-3 Specific copoiului (1-3). 4-6 Care se referă la copoi (1-3). 7-9 Care provine de la copoi (1-3). 10-12 Care aparține copoiului (1-3).
3. [DLRLC] COPOIESC, -IASCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. Agenții forfotesc... Mi-l tot întreabă, tot întreabă... – Dar să mușcați în stîncă asta Vi-i gura copoiască slabă! BENIUC, C. 13.
4. [DLRM] COPOIESC, -IASCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. – Din copoi + suf. -esc.
5. [MDA2] copăi vt [At: DAMÉ, T. 62 / V: ~poi / Pzi: ~esc / E: vsl копати, srb. kopati, bg. копая] (Trs) A prăși.
6. [MDA2] copoi2 v vz copăi[1]
7. [CADE] ❍ COPĂI (-ăesc) vb. tr. Olten. Băn. 🚜 A îngropa porumbul, a-l mușuroi [srb. kopati].
8. [CADE] ❍ COPOI = COPĂI.
9. [DOOM 3] copoiesc (rar) adj. m., f. copoiască; pl. m. și f. copoiești
10. [DOOM 2] copoiesc (rar) adj. m., f. copoiască; pl. m. și f. copoiești
11. [DAR] copăi, copăiesc, vb. IV (reg.) a săpa, a prăși, a mușuroi (pământul).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL