1. [DEX '09] COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.
2. [MDA2] copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).
3. [CADE] COPILANDRU sm., COPILANDRĂ (pl. -re) I. sf. Copil, băiat măricel; fată măricică: deși copilandru, puse țara la cale ca și un om matur (ISP.). II. adj. Cu minte copilărească: mă socoți tu așa de proastă și copilandră? (SAD.).
4. [DLRLC] COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență (cam între 12 și 16 ani). A clătit din cap cu îndoială și a privit lung la copilandru. SADOVEANU, M. C. 23. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, V. 85. Spuse că n-a văzut om de cînd era copilandru. ISPIRESCU, L. 101. ◊ Fig. (Adjectival) Naiv, nepriceput, neștiutor. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunerecul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.
5. [DLRM] COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Din copil1 + suf. -andru.
6. [Șăineanu, ed. VI] copilandru m. copil mare (până la 20 de ani).
7. [Scriban] copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.
8. [DOOM 3] copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii
9. [DOOM 2] copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL