1. [DEX '09] COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.
2. [MDA2] copilandră sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11 / Pl: ~re / E: copil1 + -andră] (Pfm) Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: (reg) codană.
3. [DLRLC] COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie ia adolescență; codană. Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, D. 14. Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. ◊ Fig. (Adjectival) Naivă, nepricepută, neștiutoare. Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9.
4. [DLRM] COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copil1 + suf. -andră.
5. [MDA2] copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).
6. [CADE] COPILANDRU sm., COPILANDRĂ (pl. -re) I. sf. Copil, băiat măricel; fată măricică: deși copilandru, puse țara la cale ca și un om matur (ISP.). II. adj. Cu minte copilărească: mă socoți tu așa de proastă și copilandră? (SAD.).
7. [DOOM 3] copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
8. [DOOM 2] copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL