1. [DEX '09] COPĂCEL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.
2. [MDA2] copăcel sm [At: PSALT. 16/27 / Pl: ~ei / E: copac + -el] 1-2 (Șhp) Copac (1) (mic). 3 (Bot; îs) Fasole ~ Fasole care se cațără pe araci. 4 (D. copii mici; îe) A sta (sau a merge, a umbla) ~ A sta sau a merge pe picioare încet și cu grijă. 5 (Îlav) – ~ Cu grijă. 6 (Blg; lpl) Canal. 7 (Blg) Legumă cu boabe lungi și pestrițe, care crește în sus, asemenea copacului.
3. [CADE] COPĂCEL sm. 🌿 1 dim. COPAC(IU) Arbust: fînețele înalte și copăceii de porumbele sălbatece (IRG.); F : a merge, a umbla, a se ridica ~, a se ridica în picioare și a începe să umble, (vorb. de primii pași ai copiilor) ¶ 2 pl. = CANALE.
4. [DEX '98] COPĂCEL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.
5. [DLRLC] COPĂCEL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac; copac tînăr; arbust. Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49. ♦ (Adverbial, uneori repetat; determină verbe ca «a merge», «a umbla», «a se ține» etc.) Pe picioare, drept. Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310. Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. D. ZAMFIRESCU, R. 193. Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324. Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33.
6. [DLRM] COPĂCEL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac. ♦ Expr. (Despre copii) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă).
7. [Șăineanu, ed. VI] copăcel m. 1. arbust; 2. fig. prunc (adică care merge copăcel): prea cu minte mare ca de copăcel PANN; 3. pl. copăcei, numele popular al balsaminei. ║ adv. drept în sus, vorbind de pruncii cari încep să umble: când începusem a merge copăcel CR.
8. [Scriban] copăcél m., pl. eĭ. Copac mic. Balsamină (Bz.). A sta copăcel, a sta pop, în picĭoare (vorbind de copiĭ cînd încep să stea în picĭoare).
9. [DOOM 3] copăcel s. m., pl. copăcei, art. copăceii
10. [DOOM 2] copăcel s. m., pl. copăcei, pl. copăceii
11. [DE] COPĂCEL, com. în jud. Bihor; 2.682 loc. (1991).
12. [Argou] a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ține pe picioare, a păși drept și încet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL