1. [DEX '09] CONVORBIRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.
2. [MDA2] convorbire sf [At: ALEXANDRESCU, M. 189 / Pl: ~ri / E: convorbi] 1 Conversație (1). 2 (Îs) ~ telefonică Discuție prin intermediul telefonului.
3. [CADE] * CONVORBIRE sf. Faptul de a convorbi; subiectul despre care se vorbește sau s’a vorbit cu cineva: jocul de cărți ... era înlocuit prin convorbiri instructive (I.-GH.).
4. [DLRLC] CONVORBIRE, convorbiri, s. f. Conversație, discuție. După o convorbire atît de prozaică... am sfîrșit prin a rîde. NEGRUZZI, S. I 68.
5. [DLRM] CONVORBIRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi ; conversație, discuție.
6. [DN] CONVORBIRE s.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].
7. [MDN '00] CONVORBIRE s. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)
8. [Scriban] *convorbíre f. Conversațiune.
9. [DEX '09] CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden).
10. [MDA2] convorbi vi [At: EMINESCU, P. 181 / Pzi: ~besc / E: con1- + vorbi după ger unterreden] (Rar) A sta de vorbă Si: conversa, discuta.
11. [CADE] * CONVORBI (-besc) vb. intr. A sta de vorbă, a vorbi cu cineva: am început să convorbim despre vreme (CAR.).
12. [DLRLC] CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164.
13. [DLRM] CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Din con1- + vorbi (după germ. unterreden).
14. [DN] CONVORBI vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].
15. [MDN '00] CONVORBI vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)
16. [DCR2] convorbire-fulger s. f. Discuție rapidă ◊ „În pauza de masă aveau loc convorbiri-fulger.” Sc. 23 X 65 p. 1 (din convorbire + fulger)
17. [Șăineanu, ed. VI] convorbì v. a vorbi cu cineva, a se întreține.
18. [Scriban] *convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez.
19. [DOOM 3] convorbire s. f., g.-d. art. convorbirii; pl. convorbiri
20. [DOOM 2] convorbire s. f., g.-d. art. convorbirii; pl. convorbiri
21. [DOOM 3] convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, 3 sg. convorbește, imperf. 1 convorbeam; conj. prez. 1 sg. să convorbesc, 3 să convorbească
22. [DOOM 2] convorbi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbesc, imperf. 3 sg. convorbea; conj. prez. 3 să convorbească
23. [DE] CONVORBIRI LITERARE 1. Revistă fondată de Societatea „Junimea”. A apărut, cu o periodicitate variabilă, între 1867 și 1944, la Iași și (din 1885) la București. Directori: Iacob Negruzzi, Simion Mehedinți, Al. Tzigara-Samurcaș, I.E. Torouțiu. Dominată de personalitatea lui Titu Maiorescu, a exercitat o puternică influență modernizatoare asupra culturii și societății românești. 2. Revistă literară, editată de Uniunea Scriitorilor din România. Apare lunar, la Iași, din 1970.
24. [DAS] CONVORBIRE. Subst. Convorbire, discuție, discutare, conversație, dialog, schimb de păreri; dezbatere, deliberare, deliberație (înv.), colocviu. Congres; consfătuire; conferință; simpozion; masă rotundă; interviu. Tratative, negocieri, consultații. Controversă, polemică, dispută, contradicție. Taifas, taifet (înv.), taclale (fam.), cozerie (livr.), șuetă, parolă (înv.). Întrebare; răspuns, replică. Monolog interior. Interlocutor. Negociator. Consultant. Cozeur. Adj. Consultativ. Dialogat; colocvial; polemic, disputat; controversat. Vb. A conversa, a vorbi, a convorbi (rar), a discuta, a dialoga (rar), a purta o discuție, a purta (a susține) un dialog, a face un schimb de păreri (opinii). A dezbate, a delibera, a controversa (rar), a polemiza. A trata, a duce tratative, a negocia. A întreba, a pune întrebări; a răspunde, a da un răspuns. A se sfătui, a se consulta, a se consfătui, a sta la sfat, a convorbi (înv.), a se întreține, a sta de vorbă, a schimba o vorbă; a sta de taină, a sta la taclale, a sta la taifas, a sta la o parolă, a sta la o șuetă, a sta la un pahar de vorbă, a pune țara la cale. A se apuca de povești, a se așterne la vorbă, a se pune la taifas, a se prinde cu cineva la vorbă, a intra în vorbă; a se pune în vorbă cu cineva. V. destăinuire, limbuție, sfat, sociabilitate, vorbire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL