1. [DEX '09] CONVOLUȚIE, convoluții, s. f. Întoarcere, răsucire. [Var.: convoluțiune s. f.] – Din fr. convolution.
2. [MDA2] convoluție sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr convolution] 1 Întoarcere. 2 Răsucire.
3. [DN] CONVOLUȚIE s.f. Întoarcere, răsucire. [Var. convoluțiune s.f. / cf. fr. convolution].
4. [MDN '00] CONVOLUȚIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. (<fr. convolution)
5. [DEX '09] CONVOLUȚIUNE s. f. v. convoluție.
6. [MDA2] convoluțiune sf vz convoluție
7. [DN] CONVOLUȚIUNE s.f. v. convoluție.
8. [DOOM 3] convoluție (desp. -ți-e) s. f., art. convoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. convoluției; pl. convoluții, art. convoluțiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] convoluție (-ți-e) s. f., art. convoluția (-ți-a), g.-d. art. convoluției; pl. convoluții, art. convoluțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL