1. [DEX '09] CONVIEȚUIRE, conviețuiri, s. f. Faptul de a conviețui; coabitare. – V. conviețui.
2. [MDA2] conviețuire sf [At: COD. PEN. R. P. R. 473 / Pl: ~ri / E: conviețui] Coabitare.
3. [DLRLC] CONVIEȚUIRE, conviețuiri, s. f. Faptul de a conviețui; viață în comun. Regimul nostru de democrație populară a realizat conviețuirea frățească a tuturor minorităților naționale din Republica Populară Romînă. – Pronunțat: -vie-.
4. [DLRM] CONVIEȚUIRE, conviețuiri, s. f. Faptul de a conviețui.
5. [DN] CONVIEȚUIRE s.f. Faptul de a conviețui. [< conviețui].
6. [DEX '09] CONVIEȚUI, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi împreună în același loc cu cineva; a coabita. – Con1- + viețui (după lat. convivere).
7. [MDA2] conviețui vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: con1- + viețui după lat convivere] A trăi în același loc cu cineva Si: coabita.
8. [CADE] * CONVIEȚUI (-uesc) vb. intr. A viețui împreună, a trăi laolaltă.
9. [DEX '98] CONVIEȚUI, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita. – Con1- + viețui (după lat. convivere)
10. [DLRLC] CONVIEȚUI, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva. – Pronunțat: -vie-.
11. [DLRM] CONVIEȚUI, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva. – Din con1- + viețui (după lat. convivere).
12. [DN] CONVIEȚUI vb. IV intr. A trăi împreună, în același loc cu cineva. [Pron. -vie-. / după lat. convivere, germ. zusammenleben].
13. [MDN '00] CONVIEȚUI vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere)
14. [Șăineanu, ed. VI] conviețuì v. a trăi împreună.
15. [Scriban] *convĭețuĭésc v. intr. (con- și vĭețuĭesc). Vĭețuĭesc împreună, coabitez.
16. [DOOM 3] conviețuire (desp. -vie-) s. f., g.-d. art. conviețuirii; pl. conviețuiri
17. [DOOM 2] conviețuire (-vie-) s. f., g.-d. art. conviețuirii; pl. conviețuiri
18. [DOOM 3] conviețui (a ~) (desp. -vie-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conviețuiesc, 3 sg. conviețuiește, imperf. 1 conviețuiam; conj. prez. 1 sg. să conviețuiesc, 3 să conviețuiască
19. [DOOM 2] conviețui (a ~) (-vie-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conviețuiesc, imperf. 3 sg. conviețuia; conj. prez. 3 să conviețuiască
20. [IVO-III] conviețuesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL