1. [DEX '09] CONVERSA, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.
2. [MDA2] conversa vi [At: STAMATI, D. / Pzi: ~sez / E: fr converser, lat conversare] 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 A întreține o convorbire.
3. [CADE] * CONVERSA (-sez) vb. intr. A sta de vorbă, a convorbi, a sta la taifas [fr.].
4. [DLRLC] CONVERSA, conversez, vb. I. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă, a întreține o discuție, a avea o convorbire, a discuta. Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250. A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309.
5. [DLRM] CONVERSA, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Fr. converser (lat. lit. conversari).
6. [DN] CONVERSA vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari].
7. [MDN '00] CONVERSA vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari)
8. [Șăineanu, ed. VI] conversà v. a sta de vorbă cu cineva.
9. [DEX '09] CONVERS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.
10. [MDA2] convers, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rși, ~e / E: fr converse, lat conversus] (D. judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau fără a altera adevărul ei.
11. [DN] CONVERS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].
12. [MDN '00] CONVERS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)
13. [MDN '00] CONVERS1, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)
14. [Scriban] *convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într’acolo). – Part. nu e uzitat.
15. [Scriban] *converséz v. intr. (fr. converser, a conversa, d. lat. con-versari, a trăi la un loc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva.
16. [DOOM 3] conversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conversez, 3 conversează; conj. prez. 1 sg. să conversez, 3 să converseze
17. [DOOM 2] conversa (a ~) vb., ind. prez. 3 conversează
18. [DOOM 3] convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse
19. [DOOM 2] convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse
20. [IVO-III] conversez.
21. [DE] CONVÉRSĂ (< fr., lat.) s. f. (LOG.) Termen denumind concluzia unei interferențe imediate obținute prin operația de conversiune; rezultatul conversiunii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL