1. [DEX '09] CONVENȚIONAL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe; factice, prefăcut. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionnel, lat. conventionalis.
2. [MDA2] convențional, ~ă [At: LM / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conventionnel, lat conventionalis] 1 a Stabilit prin convenție (1). 2 a Acceptat prin tradiție. 3 a Provenit dintr-o regulă învechită și practicată mecanic. 4-10 Specific convenției (1-7). 11-17 Care se referă la convenție (1-7). 18-24 Care aparține convenției (1-7). 25 a (D. caracter, fire) Lipsit de naturalețe Si: prefăcut. 26 a (D. opere literare sau de artă) Artificial. 27 sm Convenționalism (2).
3. [CADE] * CONVENȚIONAL I. adj. Stabilit, hotărît, întrebuințat în baza unei convențiuni. II. sm. 🔎 Membru al Convențiunii naționale franceze [fr.].
4. [DLRLC] CONVENȚIONAL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat, admis prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau mecanic practicată și astfel rupt de realitate; artificial, factice. Caracterele acestui roman sînt convenționale. ▭ Poate o singură imputare îmi fac toți: nu corespund imaginii convenționale de om de litere. C. PETRESCU, C. V. 24. ◊ (Substantivat) [Aceste poeme] sînt mai reușite decît celelalte... tocmai pentru că izbutesc să iasă din convențional CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe, viclean, ipocrit. Se feresc în lături, rostindu-și scuze cu surîs prefăcut și convențional. C. PETRESCU, Î. I 41. Peste sufletul meu curat și sincer se așternuse un alt suflet, prefăcut, convențional, străin de mine... care-mi poruncea cum să zîmbesc, cum să-nchid din ochi, cum să salut și ce să vorbesc. VLAHUȚĂ, O. AL. I 59. – Pronunțat: -ți-o-.
5. [DLRM] CONVENȚIONAL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe. [Pr.: -ți-o-] – Fr. conventionnel (lat. lit. conventionalis).
6. [DN] CONVENȚIONAL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat prin tradiție. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis].
7. [MDN '00] CONVENȚIONAL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenție. ♦ semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice). II. s. m. membru al Convenției (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis)
8. [Șăineanu, ed. VI] convențional a. ce rezultă dintr’o convențiune: valoare convențională; de convențiune, despre care s’a convenit dinainte: semne de convențiune. ║ m. membrul Conventiunii naționale franceze dela 1792.
9. [Scriban] *convenționál, -ă adj. (fr. conventionnel). Care rezultă din convențiune: moneta are valoare convențională. Despre care s’a convenit și a fost admis: crucea roșie e semnu convețional al ambulanțelor sanitare. S. m. Membru al Convențiuniĭ naționale din Paris (1792-1795), o adunare de revoluționarĭ care l-aŭ asasinat pe Ludovic XVI.
10. [DOOM 3] convențional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. convenționali; f. convențională, pl. convenționale
11. [DOOM 2] convențional (-ți-o-) adj. m., pl. convenționali; f. convențională, pl. convenționale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL