1. [DEX '09] CONVECȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.
2. [MDA2] convecție sf [At: DN3 / V: ~exie, ~iune / Pl: ~ii / E: fr convection] 1 Mișcare naturală a aerului ca urmare a diferențelor de temperatură. 2 Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. 3 (Îs) ~ia căldurii Transmitere a căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. 4 (Îs) Curenți de ~ Mișcare pe verticală a părților unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. 5 (Îs) ~ electrică Deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate.
3. [DN] CONVECȚIE s.f. 1. Orice mișcare de aer cu direcție verticală. 2. (Fiz.) Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenți ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convecțiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].
4. [MDN '00] CONVECȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)
5. [MDA2] convecțiune sf vz convecție
6. [MDA2] convexie sf vz convecție
7. [DN] CONVECȚIUNE s.f. v. convecție.
8. [DN] CONVEXIE s.f. v. convecție.
9. [DN] CONVEXIUNE s.f. v. convecție.
10. [DOOM 3] convecție (desp. -ți-e) s. f., art. convecția (desp. -ți-a), g.-d. art. convecției; pl. convecții, art. convecțiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] convecție (-ți-e) s. f., art. convecția (-ți-a), g.-d. art. convecției; pl. convecții, art. convecțiile (-ți-i-)
12. [Petro-Sedim] curenți de convecție (pl.), (engl.= convection current) curenți sublito-sferici cu trei ramuri, una ascendentă, una suborizontală și una descendentă. C.c. antrenează în mișcarea lor materia subcrustală pe care o aduc la temperaturi ridicate; în ansamblu, ei alcătuiesc celulele de convecție – ramura lor ascendentă alimentează dorsalele medio-oceanice (zone de rift), iar ramura descendentă este paralelă cu planul Benioff și se află în dreptul zonelor de subducție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL