1. [DEX '09] CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.
2. [MDA2] convalescență sf [At: CARAGIALE, O. VII, 166 / Pl: ~țe / E: fr convalescence, lat convalescentia] Perioadă prin care trece un bolnav după boală, până la însănătoșirea deplină Si: întremare.
3. [CADE] * CONVALESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 🩺 1 Starea în care se află un om care a zăcut de boală și e pe cale să se însănătoșească: a intra în ~ ¶ 2 Timpul cît durează această stare [fr.].
4. [DEX '98] CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.
5. [DLRLC] CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă de tranziție între o boală (acută) vindecată și însănătoșirea completă; întremare. O învățasem în timpul convalescenței un cîntec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai tîrziu. IBRĂILEANU, A. 20. Rog ține-mă în curent cu progresele convalescenței pacienților noștri. CARAGIALE, O. VII 166.
6. [DLRM] CONVALESCENȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare, pînă la însănătoșirea completă; întremare. – Fr. convalescence.
7. [DN] CONVALESCENȚĂ s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia].
8. [MDN '00] CONVALESCENȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia)
9. [Șăineanu, ed. VI] convalescență f. starea unei persoane care se întremează.
10. [Scriban] *convalescénță f., pl. e (lat. convalescentia). Starea celuĭ care se scoală după boală.
11. [DOOM 3] convalescență s. f., g.-d. art. convalescenței
12. [DOOM 2] convalescență s. f., g.-d. art. convalescenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL