1. [MDA2] contundent, ~ă a vz contondent
2. [CADE] * CONTUNDENT adj. Care rănește, strivește, provoacă contuziuni, fără să taie (d. e. un ciomag, un ciocan, etc.) [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] contundent a. ce rănește prin strivire, ce face contuziuni (cu un ciocan, baston).
4. [Scriban] *contundént, -ă adj. (lat. contúndens, -éntis, d. con-túndere, a lovi. V. contuziune). Jur. Care strivește lovind, ca bastonu, cĭocanu ș. a. Opusu luĭ e tăĭetor orĭ împungător. – Fals contondent (fr. contondant).
5. [DEX '09] CONTONDENT, -Ă, contondenți, -te, adj. (Despre obiecte, corpuri) Ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera; tare. – Din fr. contondant.
6. [MDA2] contondent, ~ă a [At: ARDELEANU, P. 100 / V: ~tun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr contondant] 1 (D. obiecte, corpuri) Care provoacă contuzii prin lovire. 2 (Gmț; îs) Argumente ~e Bătaie.
7. [CADE] * CONTONDENT = CONTUNDENT.
8. [DEX '98] CONTONDENT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant.
9. [DLRLC] CONTONDENT, contondente, adj. n. (În expr.) Corp contondent = corp tare, ale cărui lovituri strivesc țesuturile.
10. [DLRM] CONTONDENT, contondente, adj. n. (În expr.) Corp contondent = corp tare, ale cărui loviturii strivesc țesuturile. – După fr. contondant.
11. [DN] CONTONDENT, -Ă adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fără a tăia. [Cf. fr. contodant].
12. [MDN '00] CONTONDENT, -Ă adj. (despre obiecte) tare, care provoacă contuzii fără a tăia. (< fr. contondant)
13. [Scriban] *contondént, V. contundent.
14. [DOOM 3] contondent adj. m., pl. contondenți; f. contondentă, pl. contondente
15. [DOOM 2] contondent adj. m., pl. contondenți; f. contondentă, pl. contondente
16. [IVO-III] contondent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL