1. [MDA2] contrițiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: fr contrition] (Rar) Pocăință.
2. [CADE] * CONTRIȚIUNE sf. Căință [fr.].
3. [DN] CONTRIȚIUNE s.f. (Rar) Durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. [Cf. fr. contrition, cf. lat. contritus – cuprins de remușcări].
4. [MDN '00] CONTRIȚIUNE s. f. durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. (< fr. contrition, lat. contritio)
5. [Șăineanu, ed. VI] contrițiune f. durere vie și sinceră de a fi păcătuit contra lui Dumnezeu.
6. [Scriban] *contrițiúne f. (lat. con-trítio, -ónis, zdrobire, d. térere, tritum, a zdrobi. V. treĭer). Teol. Întristare adîncă p. un păcat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL