1. [DEX '09] CONTRASTIV, -Ă, contrastivi, -e, adj. 1. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. 2. (Lingv.; în sintagmele) Analiză contrastivă = metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferențelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiași limbi. Gramatică contrastivă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. 3. De gramatică contrastivă (1). – Din engl. contrastive.
2. [MDA2] contrastiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: eg contrastive] 1 Care accentuează un contrast Si: contrastant. 2 (Lin; îs) Analiză ~ă Metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferențelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiași limbi. 3 (Lin; îs) Gramatică ~ă Parte a gramaticii care studiază și explică diferențele dintre două limbi.
3. [DEX '98] CONTRASTIV, -Ă, contrastivi, -e, adj. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. – Din engl. contrastive.
4. [DN] CONTRASTIV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif].
5. [MDN '00] CONTRASTIV, -Ă adj. care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif)
6. [DOOM 3] contrastiv adj. m., pl. contrastivi; f. contrastivă, pl. contrastive
7. [DOOM 2] contrastiv adj. m., pl. contrastivi; f. contrastivă, pl. contrastive
8. [DTL] CONTRASTIV, -Ă adj. (cf. engl. contrastive, fr. contrastif): în sintagma gramatică contrastivă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL