1. [MDA2] contrastare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: contrasta] Deosebire de ceva în mod izbitor.
2. [DEX '09] CONTRASTA, contrastez, vb. I. Intranz. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.
3. [MDA2] contrasta vi [At: EMINESCU, N. 35 / Pzi: ~tez / E: fr contraster] 1 A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. 2 A se deosebi de ceva în mod izbitor.
4. [CADE] * CONTRASTA (-tez) vb. intr. A nu se potrivi, a fi în contrast: seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil (EMIN.) [fr.].
5. [DEX '98] CONTRASTA, contrastez, vb. I. Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.
6. [DLRLC] CONTRASTA, contrastez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în opoziție puternică, a constitui un contrast cu ceva. Avîntul industrializării socialiste a țării noastre contrastează izbitor cu stagnarea ce caracterizează economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.
7. [DLRM] CONTRASTA, contrastez, vb. I. Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Fr. contraster.
8. [DN] CONTRASTA vb. I. intr. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva, a se deosebi în mod izbitor. [< fr. contraster, it. contrastare].
9. [MDN '00] CONTRASTA vb. intr. a fi în contrast cu ceva sau cu cineva. (< fr. contraster)
10. [Șăineanu, ed. VI] contrastà v. 1. a fi în opozițiune, a face contrast; 2. a produce contraste, în pictură.
11. [Scriban] *contrastéz v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra și stare, a sta contra). Îs în contrast: avariția acestuĭa contrastează cu prodigalitatea aceluĭa.
12. [DOOM 3] contrasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrastez, 3 contrastează; conj. prez. 1 sg. să contrastez, 3 să contrasteze
13. [DOOM 2] contrasta (a ~) vb., ind. prez. 3 contrastează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL