1. [DEX '09] CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.
2. [MDA2] contracciu, ~ie smf [At: I. GOLESCU, C. 135 / Pl: ~ii / E: contract + -ciu] (Înv) Concesionar.
3. [CADE] * CONTRACCIU sm. † Cel ce ia în întreprindere de la Stat o lucrare publică, o furnitură, etc., antreprenor [contract].
4. [DLRLC] CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; concesionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peiorativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137.
5. [DLRM] CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Din contract + suf. -giu.
6. [Șăineanu, ed. VI] contracciu m. cel ce face un contract.
7. [MDA2] contractant, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor.
8. [CADE] * CONTRACTANT adj. și sm. Care contractează [fr.].
9. [Scriban] *contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.
10. [DOOM 3] contracciu (înv.) s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contracciii (desp. -ci-ii)
11. [DOOM 2] contracciu (înv.) s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contracciii (-ci-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL