1. [DEX '09] CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. – Din fr. contre-accusation.
2. [MDA2] contraacuzație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-accusation] (Jur) 1 Răspuns la o acuzație prin altă acuzație. 2 Învinuire ridicată de acuzat contra acuzatorului.
3. [DEX '98] CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.
4. [DLRLC] CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Acuzație adusă de către acuzat acuzatorului. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Acuzație adusă de către acuzat acuzatorului. – Fr. contre-accusation.
6. [DN] CONTRAACUZAȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].
7. [MDN '00] CONTRAACUZAȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contre-accusation)
8. [MDA2] contraacuzațiune sf vz contraacuzație
9. [DN] CONTRAACUZAȚIUNE s.f. v. contraacuzație.
10. [DOOM 3] contraacuzație (desp. -ți-e) s. f., art. contraacuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. contraacuzației; pl. contraacuzații, art. contraacuzațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] contraacuzație (-ți-e) s. f., art. contraacuzația (-ți-a), g.-d. art. contraacuzației; pl. contraacuzații, art. contraacuzațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL