1. [DEX '09] CONȚINUT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce se află într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Lista ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține.
2. [MDA2] conținut2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: conține] 1 Care e cuprins în... 2 Care încape în... 3 (Frm; rar) Stăpânit.
3. [MDA2] conținut1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: conține] 1 Ceea ce încape într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2 Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia Si: comprehensiune. 3 Fondul de idei al unei opere Si: cuprins, temă. 4 Tablă de materii Si: sumar.
4. [CADE] * CONȚINUT I. adj. p. CONȚINE. II. (pl. -uturi) sn. Cuprins, ceea ce se cuprinde, ceea ce se află închis în ceva: ~ul unui vas; ~ul unei cărți.
5. [DEX '98] CONȚINUT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține.
6. [DLRLC] CONȚINUT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu: limitat, în special într-un recipient. Conținutul sticlei. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucrurilor și fenomenelor, formînd o unitate dialectică cu forma. În procesul dezvoltării, conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 322. O dată cu trecerea unei serii de țări pe drumul transformărilor revoluționare, în fața partidelor comuniste din aceste țări se puneau probleme dintre cele mai complexe, legate de caracterul revoluției, de caracterul și conținutul de clasă al noii puteri de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 176. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice ajută [țările de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare, influențele ideologiei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Conținutul principal al muncii politice de masă a organizațiilor de partid trebuie să fie lămurirea politicii partidului, care corespunde intereselor vitale ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. În fața acestui șuvoi de cărbune, negru, puternic, strălucitor, care se tîrăște prin fundul pămîntului și pe care clipă cu clipă minerii îl întrețin, cuvîntul producție... își capătă deodată întreaga valoare, întregul lui conținut. BOGZA, V. J. 121. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii.
7. [DLRM] CONȚINUT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucrurilor și a fenomenelor, formând o unitate dialectică cu forma. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii. – După fr. contenu.
8. [DN] CONȚINUT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentînd funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnînd lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu].
9. [MDN '00] CONȚINUT s. n. 1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat. (după fr. contenu)
10. [Șăineanu, ed. VI] conținut n. coprins, ceea ce-i coprins în ceva.
11. [Scriban] *conținút n., pl. urĭ. Cuprins, ceĭa ce e conținut: conținutu unuĭ pahar.
12. [DEX '09] CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).
13. [MDA2] conține [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conține / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.
14. [CADE] CONȚINĂTOR adj. verb. (și sm.) CONȚINE Care conține.
15. [CADE] * CONȚINE (-țin) vb. tr. 1 A cuprinde, a avea o capacitate sau o întindere oare-care: butoiul acesta conține 50 de vedre ¶ 2 A opri ¶ 3 Ⓕ A înfrîna, a stăpîni [fr. contenir, refăcut după aține(a)].
16. [DLRLC] CONȚINE, conțin, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.
17. [DLRM] CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu. . .; a cuprinde, a avea în interior. . . 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. . ., a avea în sine. – Fr. contenir (lat. lit. continere; după ține).
18. [DN] CONȚINE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțin, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].
19. [MDN '00] CONȚINE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)
20. [Șăineanu, ed. VI] conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].
21. [Scriban] *conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.
22. [DOOM 3] conținut s. n., pl. conținuturi
23. [DOOM 2] conținut s. n., pl. conținuturi
24. [DOOM 3] conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 3 sg. conține; conj. prez. 1 sg. să conțin, 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut
25. [DOOM 2] conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 1 pl. conținem, 2 pl. conțineți; conj. prez. 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut
26. [MDO] conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)
27. [IVO-III] conțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ținător adj. v., -ține inf.
28. [DER] conținea (-n, -ut), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.
29. [DSL] conținut s.n. Latură cognitivă a semnului sau mesajului lingvistic. Planul conținutului sau al semnificatului e un plan pur mental. În lingvistica modernă, conținutul se opune expresiei.
30. [DTL] CONȚINUT s. n. (< conține, după fr. contenu): totalitatea elementelor de ordin noțional și semantic care țin de înțelesul sau semnificația unui cuvânt. ◊ ~ noțional: c. bazat pe existența unei noțiuni de care dispune un cuvânt. ◊ ~ semantic: c. bazat pe existența unui sens lexical care ia naștere ca urmare a existenței unei noțiuni într-un cuvânt. C. (noțional și semantic) reprezintă semnificatul sau componenta care realizează o unitate dialectică cu forma (expresia) cuvântului (v. formă, expresie, semnificant și semnificat).
31. [MDTL] CONȚINUT (FOND) și FORMĂ (de la a conține ; cf. fr. contenu și fr. forme < lat. forma) Element de bază al operei literare, conținutul apare în indisolubilă unitate cu celalalt element fundamental – forma – și din a căror unitate rezultă structura operei. Conținutul nu trebuie separat de formă, pentru că valoarea artistică a unei opere literare constă tocmai în corelația dintre ele, în unitatea lor. În trecutul culturii umane, aceste două elemente componente, între care există o relație funcțională continuă, au fost considerate de unii teoreticieni ca avînd o existență separată, valoarea operei literare constînd fie în conținut, fie în formă. În etapele mai noi și în vremea noastră, teoreticienii artei au dat o altă explicare relației conținut-formă. Tudor Vianu precizează: „Conținutul operei literare nu apare decît în unitatea ei formală și aceasta nu se întregește decît folosind conținutul.” (Estetica). Este astfel înlăturată dualitatea dintre conținut și formă, deoarece ambele elemente, prin participarea lor la organizarea operei, constituie structura unitară a acesteia, care include atît conținutul, cît și forma, într-o unitate indisolubilă. Forma apare astfel ca materializarea adecvată a conținutului, care numai astfel poate fi transmis, poate impresiona. Noțiuni corelative, componente indisolubile ale unei opere de artă, forma și conținutul constituie un tot, în vederea aceluiași efect artistic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL