1. [DEX '09] CONTESTATAR, -Ă, contestatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz – Din fr. contestataire.
2. [MDA2] contestatar, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr contestataire] 1-2 (Persoană) care contestă Si: contestator (1-2). 3-4 (Persoană) care face obiecții sau protestează față de un sistem social-politic, o situație etc. Si: contestator (3-4)
3. [DEX '98] CONTESTATAR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.
4. [DN] CONTESTATAR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario].
5. [MDN '00] CONTESTATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)
6. [DOOM 3] contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestatară, pl. contestatare
7. [DOOM 2] *contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestatară, pl. contestatare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL