1. [MDA2] contestat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. 118 / Pl: ~ați, ~e / E: contesta] 1 Negat. 2 Dezbătut. 3 Disputat.
2. [MDA2] contestat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: contesta] 1-3 Contestare (1-3).
3. [DEX '09] CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ (Jur.) A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.
4. [MDA2] contesta vt [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: ~test și (rar) ~tez / E: fr contester, lat contestare] 1-4 A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru Si: a tăgădui. 5 A face o contestație.
5. [CADE] * CONTESTA (-test, -testez) I. vb. tr. 1 A nu recunoaște un drept ¶ 2 A tăgădui, a nega. II. vb. intr. A se prici, a se gîlcevi, a disputa [fr.].
6. [DEX '98] CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.
7. [DLRLC] CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate. – Prez. ind. și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S. I 243).
8. [DLRM] CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. – Fr. contester (lat. lit. contestari).
9. [DN] CONTESTA vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contest. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].
10. [MDN '00] CONTESTA vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)
11. [Șăineanu, ed. VI] contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi în discuțiune.
12. [Scriban] *2) contést și -éz, a -á v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp.
13. [DOOM 3] contesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contest, 2 sg. contești, 3 contestă; conj. prez. 1 sg. să contest, 3 să conteste
14. [DOOM 2] contesta (a ~) vb., ind. prez. 3 contestă
15. [IVO-III] contest.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL