1. [CADE] * CONTEMPLAȚIUNE, * CONTEMPLAȚIE sf. 1 Faptul de a contempla: a rămînea în ~ în fața unui tablou ¶ 2 Cufundare a minții, meditare adîncă asupra unui lucru, în spec. asupra unei chestiuni pur intelectuale ¶ 3 În viața spirituală, meditațiuni adînci care îndreaptă gîndirea numai la Dumnezeu, desprinzînd cu totul trupul și mintea de cele lumești [fr.].
2. [DN] CONTEMPLAȚIUNE s.f. v. contemplație.
3. [Șăineanu, ed. VI] contemplați(un)e f. meditațiune profundă.
4. [Scriban] *contemplațiúne f. (lat. contemplátio, -ónis). Acțiunea de a contempla. Visare intelectuală. – Și -áție.
5. [DEX '09] CONTEMPLAȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă; faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio.
6. [MDA2] contemplație sf [At: NEGRUZZI, S. III, 236 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contemplation, lat contemplatio] Contemplare (1).
7. [DLRLC] CONTEMPLAȚIE, contemplații, s. f. Atitudine de contemplare, stare de reverie, meditație. Abia luai seama, în contemplația mea, că vecinul meu se duce. NEGRUZZI, S. I 236. – Pronunțat; -ți-e.
8. [DLRM] CONTEMPLAȚIE, contemplații, s. f. Atitudine de contemplare; meditație. – Fr. contemplation (lat. lit. contemplatio, -onis).
9. [DN] CONTEMPLAȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var. contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio].
10. [MDN '00] CONTEMPLAȚIE s. f. contemplare; visare. (< fr. contemplation, lat. contemplatio)
11. [DOOM 3] contemplație (desp. -ți-e) s. f., art. contemplația (desp. -ți-a), g.-d. art. contemplației; pl. contemplații, art. contemplațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] contemplație (-ți-e) s. f., art. contemplația (-ți-a), g.-d. art. contemplației; pl. contemplații, art. contemplațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL