1. [MDA2] contaminațiune sf vz contaminație
2. [CADE] * CONTAMINAȚIUNE, * CONTAMINAȚIE sf. Faptul de a se contamina, molipsire [fr.].
3. [DN] CONTAMINAȚIUNE s.f. v. contaminație.
4. [Scriban] *contaminațiúne f. (lat. contaminátio, -ónis). Acțiunea de a contamina. – Și -áție și -áre.
5. [DEX '09] CONTAMINAȚIE, contaminații, s. f. 1. Încrucișare între două limbi. 2. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio.
6. [MDA2] contaminație sf [At: IORDAN, ARHIVA XXVIII, p. 202 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contamination, lat contaminatio] 1 Contaminare (1). 2 (Lin) Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișare cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. 3 Procedeu folosit de scriitorii latini, care constă în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una nouă.
7. [DEX '98] CONTAMINAȚIE, contaminații, s. f. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din fr. contamination, lat. contaminatio.
8. [DN] CONTAMINAȚIE s.f. 1[1]. Contaminare, molipsire. 2. Încrucișare a sensurilor a două cuvinte; influența reciprocă dintre două cuvinte sau două elemente lingvistice. ♦ Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. [Gen. -iei, var. contaminațiune s.f. / cf. lat. contaminatio, fr. contamination].
9. [MDN '00] CONTAMINAȚIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. 3. (lingv.) încrucișare între două limbi. ◊ modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens. ◊ influență reciprocă între elemente folclorice. (< fr. contamination, lat. contaminatio)
10. [DOOM 3] contaminație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. contaminația (desp. -ți-a), g.-d. art. contaminației; pl. contaminații, art. contaminațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] contaminație (rar) (-ți-e) s. f., art. contaminația (-ți-a), g.-d. art. contaminației; pl. contaminații, art. contaminațiile (-ți-i-)
12. [DTL] CONTAMINAȚIE (CONTAMINARE) s. f. (cf. lat. contaminatio, fr. contamination): modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau construcții asemănătoare ca sens: „acțiune analogică exercitată de un cuvânt, de o construcție sau de un element fonic asupra altui cuvânt, altei construcții sau altui element fonic”; influență reciprocă între două elemente lingvistice asemănătoare (cu modificarea formei). ◊ ~ lexicală: influență reciprocă între două cuvinte sau construcții; încrucișare a sensurilor a două cuvinte sau construcții. Astfel: din c. formațiilor verbale a se avânta și a-și lua vânt a luat naștere locuțiunea verbală improprie a-și lua avânt; din c. cuvintelor cocor și stârc a rezultat substantivul cocostârc etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL