1. [DEX '09] CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.
2. [MDA2] contagiune sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: ~gi-u~ / Pl: ~ni / E: fr contagion, lat contagio, -onis] 1 Contaminare (1). 2 (Înv) Epidemie.
3. [CADE] * CONTAGIUNE sf. 1 🩺 Molipsire, căpătarea unei boale prin venirea în atingere cu un bolnav ¶ 2 F Transmitere, propagare (prin imitare, prin înrîurire), în spec. a unor lucruri rele: ~a vițiului [fr.].
4. [DEX '98] CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.
5. [DLRLC] CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. Contagiunea era așa de primejdioasă, încît cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, și violența era așa de mare, încît un om lovit de ciumă era un om mort. GHICA, S. 29. 2. (Învechit) Epidemie, molimă. Cioclii, cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. A. 56. – Pronunțat: -gi-u-.
6. [DLRM] CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr. : -gi-u-] – Fr. contagion (lat. lit. contagio, -onis).
7. [DN] CONTAGIUNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact].
8. [MDN '00] CONTAGIUNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion, lat. contagio)
9. [Șăineanu, ed. VI] contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele, cari se comunică prin frecventare sau prin exemplu: evitați contagiunea vițiului.
10. [Scriban] *contagiúne f. (lat. contágio, -ónis). Molipsire, transmiterea boaleĭ pin contact. Fig. Contagiunea vițiuluĭ.
11. [DOOM 3] contagiune (desp. -gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiunii; pl. contagiuni
12. [DOOM 2] contagiune (-gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiunii; pl. contagiuni
13. [MDO] contagiune (i-u)
14. [IVO-III] contagiune.
15. [DE] CONTAGIÚNE (< fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infecții de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit între organismul receptiv și sursa de infecție, fie indirect, prin intermediul unor factori animați (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimați (alimente, apă, obiecte-purtătoare de microbi). 2. Transmitere involuntară a unor manifestări psihice la alte persoane corespunzător unor tendințe normale de imitație și sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifestă curent în viața de grup (c. rîsului, c. panicii, c. euforică etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL